Ma minunez pe zi ce trece de cateva chestii trestii, zic eu grave. Simt in jurul meu la ceilalti o mai usoara si mai preferabila comunicare non verbala, oameni care se despart prin mailuri, marturisesc lucruri importante prin sms, socializare pe comunitati alde hi5, netlog, facebox … Ma ingrozesc vazand cum perceptia asupra realitatii se imbolnaveste, devine una tot mai virtuala, mai ireala si lipsita de obiectivism. In cazuri grave totul devine o stare patologica de pierdere a contactului cu realitatea si trairea intensiv a unei vieti interioare, create prin mediu virtual dupa niste criterii lipsite de noima. Singura diferenta fata de autism este ca la orice plonjare a cuiva in aceasta lume patologica genereaza reactii ostile, de iritare. Acesti oameni reusesc din ce in ce mai putin sa traiasca, sa se integreze, sa interactioneze cu falsa impresie ca aceasta lume virtuala creata dupa bunul plac si prpriile niveluri de performanta vine sa completeze acetse deficite.
Ma bucur pentru mine ca am reusit sa ies din plasa jocurilor massive multiplayer online, a chaturilor si haifaivurilor. Prefer sa pozez, am inlocuit o pasiune vicioasa si distructiva cu una creativa. Sa savurez o cafea compania unei prietene pe o terasa, sa ma plimb, sa ma odihnesc, sa-mi cert sotul cand uita ca 5 minute nu inseamna o ora …
E mult mai bine in realitate, chiar daca cea virtuala te lasa sa pari altfel, sa fii ce vrei … oricum in conditiile in care cei care TE STIU nu-ti iau in serios refularile complexelor tale de superioritate si incearca sa te aduca cu picioarele pe pamant. Chiar daca nu mai esti tu cel mai destept dintre toti, macar e totusi mai bine asa decat cel mai bun intre cei mai putin buni.
Nici macar nu m-am mai ingrasat de cand sunt mai reala!
Ah si pe langa Hi5, etc ce sa mai zic de Second Life?!
Cei care simt o frica “de lume” in general, sunt nesiguri pe ei si foarte comozi se consoleaza cu socializarea pe net.
si in loc sa vezi face to face un zambet, o grimasa vezi un mare LOOOL pe mess!
Adevarat graiesti, o sa dispara intalnirile in parc, la o terasa, o sa dispara placerea de a te plimba prin ploaie, pe malul apei… dar in schimb o sa creasca vanzarile la webcam-uri, au sa fie toti mai multi cei care au net acasa…
Ar trebui pentru o clipa sa se opreasca electricitatea, sa se opreasca orice semnal telefonic, sa vedem cati au sa reuseasca sa treaca de acest “impediment”, cati au sa stie sa isi continue viata si fara aceste “facilitati”