Mongolia, tara din trecut

De ce Mongolia tara din trecut? Pentru ca daca ajungi acolo ai impresia ca ai dat timpul inapoi cu 20 de ani, esti in epoca romaneasca de la anii 75-80, comunista, stearsa, obosita. Cand merg intr-un spital romanesc, inca nemodernizat, imi apar in minte instantanee cu Mongolia si ce am simtit acolo. Am sa incep cu povestea pornind de la drumul care a durat 9 ore cu rusescul Aeroflot: – pana in Rusia-Moskova cu un Tupolev, 3 ore zbor, apoi5 ore in aeroport cu laptopurile in brate si net wireless, si 7 ore de zbor pana in Mongolia cu un Airbus A319.

Am fost intampinati in Ulanbataar la ora zorilor, iar prima impresie a fost de tara peste care timpul a uitat sa treaca, a ramas proiectata intr-un trecut care imi este cunoscut si il regasesc in cuvintele celor care vorbesc de “epoca de aur a Romaniei”, dar un trecut pe care nu l-am trait pentru ca nu existam pe atunci. dar l-am cunoscut prin ceilalti. Acum aveam aceasta ocazie, am vazut ce inseamna sa nu ai o economie de piata asa cum ni se pare atat de firesc. Desi nu mai este o tara comunista de la 1992, ea se resimte. A fost o tara chinuita de razboaiele lor (cu Japonia si China), si ale altora (URSS), fracturata de lupte interne, saraca oricum si saracita …

Mongolia este locuita de doar 2,5 milioane de locuitori si este de sase ori cat Romania. Prima oprire o facem asupra capitalei: Ulan Bator, unde traieste peste 50% din aceasta populatie. Un oras febril, vechi, prafuit si afumat. Ei isi asigura caldura de la centrala care functioneaza pe baza de carbune, resursa principala a Mongoliei, mineritul fiind o ocupatie de baza a oamenilor, pe langa cresterea animalelor. Din cauza acestei centrale, care asigura incalzirea capitalei, seara este fum peste tot. Pe de alta parte, in acest cadru aparent anost, traiesc oameni plini de viata. Nu ii vezi tristi, zambesc si emana speranta. Iar femeile….spun eu adaptate mediului…pentru ca eu, iesita proaspat dusata si bibilita, in 5 minute eram ca dupa o zi si-o noapte de mers cu personalul. Nu le vezi cu parul scurt, imbracate sport … mereu sunt ca scoase din cutie. M-a frapat feminitatea lor.

Mongolia este tara ospitalitatii. Am simtit lucrul asta si ne-a impresionat. Doar ca … noua nu ne place carnea de oaie. Orice avea gust de oaie, drept pentru care in 12 zile m-am ingrasat 6 kilograme, deoarece mancam in fiecare zi la fiecare masa fie la restaurantul italian paste sau pizza fie la fast-food-ul korean. Pacat ca nu s-a intamplat asta sotului meu. Dar pentru experienta Mongoliei a meritat efortul ulterior de revenire la gabaritul normal.

LATER EDIT

Am vizitat toate muzeele, templele si orfelinatele din oras. M-au impresionat statuile lor din bronz budhiste, in poze se vede intr-un templu un budha de 30 m inaltime. Exista credinta peste tot in jur, oamenii nu sunt atat de tristi si abaturi ca la noi, desi fata de ei noi suntem mult mai departe. La vremea aceea, 2005 salariul mediu era la 10$, si bineinteles nu exista clasa de mijloc, ci doar saraci si bogati. Foarte multi tineri sunt trimisi la temple pentru a se calugari din cauza situatiei materiale. Parintii nu ii mai pot sustine, preferand sa fie crescuti acolo.

In orfelinat am fost frapata de curatenie si organizarea perfecta. Chiar daca inca folosesc scutece, am vazut dragoste si afectiune.  Am incaltat papuceii lor de siguranta mediului cat mai steril si am intrat peste tot. Copiii toti ma strigau “mama” iar eu i-as fi luat pe toti cu mine acasa.