Casnicia este un sport de echipa. Pragul de 5 ani

Am vrut sa pornesc postul cu titlul “Barbatii e porci”, dar era lipsit de profunzime si necaracteristic stilului meu ne-mistocaresc. Postul este scris de fapt dintr-un confortabil scaun de microbuz al traseului Fagaras – vazut si indragit doi bunici, via Brasov – schimb de microbuz, catre Bucuresti – aparat foto, concert si mai ales Simona. Deh, nu toata lumea care face scoli universitare si para universitare trece si “sala” ca sa aiba permisul si sa poata veni in Bucuresti la volan.

Barbatii e porci pentru ca unei dame blonde si caracteristic in vesnica intarziere nu i s-a oferit loc de catre nici un domn bine sau mai putin bine. In timpul asta, fara sa-mi pot ocupa timpul cu revista din cauza careia am intarziat la microbuz sau cu telefonul pentru ca aveam mainile ocupate cu mentinerea echilibrului, am gandit acest blog. Dar sa trecem peste, pana la urma am loc revendicat in microbuz, timp sa imi astern ganduri (pe bucati de hartii gasite in geanta si pe spatii libere din revista – bine ca imi inteleg inca scrisul) si cel mai important … am loc rezervat pe viata intr-o inima mare. Exista de mult, astepta doar sa fie revendicat, astepta sincronizarea.

Cateodata aspiratiile de cuplu cer rabdare, au nevoie de sincronizare si tatonarea terenului propriu. Si mai ales toleranta, pentru ca atunci cand te afli in faza de asteptare, de fapt intelegi contratimpii. Sunt lucruri pe care acum tu ai inceput sa ti le doresti, aspiratii spre care acum tinzi, dar spre care celalalt s-a dezobisnuit, intre timp, sa tinda. Totul din cauza unei banale nesincronizari. Lucruri pe care amandoi si le doresc, dar pe rand.

Probabil ca punctul critic coincide cu ceea se numeste “maturizarea cuplului”. Mi-au spus oameni mai mari si mai stiuti decat mine ca intr-o casnicie exita “pragul de 5 ani”. Ne-am impiedicat de acest prag si amandoi cu stangul. Cica daca te impiedici cu dreptul e loc de ghinion. La noi a fost cu noroc. A fost momentul in care ne-am lovit cap in cap si ne-am spus, uitandu-ne unul la altul, “Doamneee, da’ ce batuti in cap suntem”.

Am intampinat acest prag datorita ambitiilor si am realizat acum ca NU suntem in concurenta. Doi oameni care au ales un drum impreuna nu trebuie sa fie in concurenta. Ei iau un start de mana si trec finish-ul tot tinandu-se de mana. Ceea ce vreau eu sa creierez aici seamna cu atletismul, numai ca proba de stafeta. Cand unul alearga putin mai incet, celalalt alearga mai tare, pentru ca alearga spre acelasi lucru.

Pragul de 5 ani inseamna … multe lucruri … cel mai important este autocunoasterea si decizia. Decizia vine ascultandu-ti inima, care acum este atat de sensibila si de receptiva incat iti va spune exact ce isi doreste.