Nu stiu daca doar mie mi s-a intamplat, dar am momente cand am pofta de … o anumita persoana din anturajul meu de apropiati. Un anume prieten simti ca este potrivit intr-o anumita situatie, un altul intr-o anume stare, la o anume confesare, sau unii prieteni sunt acolo pentru tine ca ajutandu-i sa te incarci pe tine facand ceva nereciproc. Azi mi-a fost “pofta” de acea persoana cu care ma potrivesc oricand si in orice stare, a carei prietenie o port cu mandrie de o surprinzatoare perioada de 9 ani. Ani pe axa timpului si multi kilometri pe axa spatiului. Frapant este ca variabila niciodata nu a mers pe minus ci doar pe plus. Am evoluat, am crescut, ne-am schimbat si maturizat indeaproape, mai indeaproape decat daca am fi locuit poate doar noi in acelasi catun. Este unul din lucrurile care pur si simplu se intampla, nu ai cum sa le explici, exprimi sau sa le directionezi. Poti doar sa te bucuri ca le traiesti. Sa stii ca oricand este acolo sa asculte, sa stie exact ce sa faca sau doar sa rosteasca, poate intr-un cuvant sau in ore insirate de dezbateri ca tu sa fi din nou in echilibru. Si sa te simti cu o comoara de bucurie mai bogat cand stii ca ai putut sa dai inapoi atunci cand s-a asteptat mai putin sau atunci cand a avut cel mai mult nevoie fara ca macar sa fi fost cazul sa o spui, sa ceri sau sa ti se ceara. Mi-as dori ca fiecare sa avem un suflet de nadejde mulat pe felul nostru de a fi, sa te faca sa te simti norocos ca mai sunt si altii ca tine si nu esti vreo ciudatenie nemaivazuta si nemaiintalnita, cu care sa te simti … cu adevarat “cosy”, liber.
Cred ca de fapt tot ce ar fi trebuit sa condeiez aici este doar atat: Iti multumesc ca existi!
:)