Din ciclul “Cele trei luni”, cap: Life sucks!

Cu alte cuvinte ce am aflat eu in cele 3 luni de zile:
1. Asa cum functionez extraordinar de bine, eficient  sub stress cand e vorba de job, studii, e valabil si in viata privata. Ca sa ma concentrez la ceva trebuie sa imi distrag atentia cu altceva.
2. Eficienta este buna, stressul face riduri.
3. Sexul nu e cel mai important, dar devine cand nu exista, atunci vezi toate celelalte aspecte negative
4. Un vis prinde la fel de usor aripi asa cum se si poate frange. Nu intotdeauna e binevenita o inlocuire cu un alt vis, ci mai degraba cu o autoevaluare si o stabilire a unui obiectiv adecvat, nici supra nici subestimat.
5. Atunci cand ai libertatea in mana, atunci ti-e cel mai dificil sa stii ce ai de facut cu ea. Moment in care mai dai odata sansa unui vis aparent pierdut. Dar am mai discutat despre aparent si real.
6. Reciprocitatea nu are ce cauta intr-o relatie ca si deziderat exprimat. ea vine de la sine daruind si primind in schimb mai mult, facandu-te ca data viitoare cand daruiesti sa daruiesti si mai mult. La fel si cu concurenta, e vorba de o echipa intr-o competitie alta decat relatia in sine, nu o concurenta in relatia lor.
7. Cu siguranta e adevarata zicala aia, apreciezi ceva atunci cand nu mai ai acel ceva. iar eu am fost acel ceva.
8.Viciile nu constau doar in obiceiuri: fumat, PC, alcool etc, ci si o persoana iti poate deveni viciu.Un astfel de viciu, de cele mai multe ori ascuns, iti poate fi echilibru, atat timp cat nu interfereaza unde nu are dreptul sa o faca.
LATER EDIT: Pot exista persoane cu care esti vaccinat, si persoane cu care esti virusat.

Dupa 3 luni, momentul: prezent

Prietenul si mai mult prietenul,  citat in mult prea naivul meu blog de acum 3 luni de zile, cu sarcasmul lui cel iritant avea pe undeva dreptate, ca visatorii sunt cu zanele, adica asa cumva, plecati cu sorcova printre norisori pufosi, ce depasesc cifra 9.
Armonizarea a visa cu a trai real, e cam rasuflata. Pai cum asa? Pai pentru ca in trei luni de zile m-am convins de ceea ce mi-era inca dificil sa privesc cu ochisorii mei cei visatori: nu exista fericire deplina, viata nu e usoara, nu exista oameni sinceri pe deplin, nu exista idealuri, visele nu se indeplinesc intotdeauna doar pt ca tu crezi cu adevarat in ele. Se trezeste mereu cate cineva sa iti dea o bata-n moalele capului sa iti revii. la realitate. Exista doar ambitie, vointa si mai ales puterea de a distinge aparentele de esente. Sunt multi cei care creaza vise sub vesmant de mentori, le alimenteaza si le canalizeaza, dar nu intotdeauna deontologic, etic, ci in folosul lor, sug setea de cunoastere, afirmare, cercetare si documentare in folos propriu. Astia sunt macelari de vise. Mai sunt si aia care indoctrineaza, “avem niste standarde in care credem”, “red rock solid”, “feedback constructiv” (nicidecum nu spunem “feedback negativ”) si “feedback pozitiv”, “OVT”, “eficiency”, “retention”, “nu e/ e nevoie de business” . As recunoaste si acum un angajat VODAFONE a.k.a VOODOOFONE sau VOMITAFONE, de acolo am ramas cu “schedula” si toata ziua-buna-ziua”nu e ok sa aia sau aia” ah, si “carteloizii” (utilizatorii de carlele). Pe astia ii consider ca fac spalare de creier in masa. Mai sunt si tradatorii, care te fac sa crezi intr-un vis comun si te lasa cu ochii in soare cand ti-e lumea mai draga. Nu am avut parte de ei, dar am avut parte de tradatori din’astia…”vinovatul fara vina”, care una spun si alta fac. Astora le spun “sunt convinsa ca tu asta crezi ca vrei sa faci/ dregi”. Mai sunt si cei cu adevarat mobilizatori de vise constructive, aceia sunt de fapt acei mentori care se exclud din prima categorie enumerata, cea a macelarilor, pt ca nu te traznesc, ci te ajuta intr-atat de mult incat in ceea ce te-au focalizat ai putut sa devii acel discipol care si-a intrecut mentorul. Dar asta e inca un vis al meu despre profesori.

Poate ar trebui sa cred in mine, sa fiu eu propriul meu vis. Sa investesc mai mult in mine, fara implicarea celorlalti. Dar nu traiesc in jungla, si nu sunt genul, tot visatoare cu OVT-uri am ramas, ca eu ma alimentez din ceilalti, dar parca nu prea vine de la sine, as vrea sa vina de la sine, sa nu mai creez eu conjuncturile ca ceilalti, cei care imi sunt sau ar trebui sa imi fie aproape sa imi ofere un serviciu FARA contra-serviciu?

Of, sincer, daca as fi in locul meu, si eu m-as iubi pe mine insami. As vrea ca cei care imi sunt aproape sa ma simta asa cum m-as simti eu pe mine in locul meu. Asa cum am obosit eu sa o fac pentru unii dintre ei, cei la care tin, si cand m-am oprit, s-a rupt siragul. Macar din cand in cand.