Ma intrebam deunazi de ce nu mai visez noaptea
Visez prea mult ziua si noaptea probabil ma odihnesc, imi place sa pun creativitate in ceea ce fac si poate de aceea sunt o visatoare cu multe OVT-uri (oveteurile sunt orele suplimentare-overtime).
Pasiunea impaca visarea, fantezia cu realitatea de zi cu zi. Armonia dintre a face ceea ce iti place cu pasiune si imaginatie inseamna, cred eu, a visa sanatos. Imi doresc si voi deveni si profesor. Imi imaginez ca voi fi acel profesor care a format cel putin un discipol mai bun ca el. E un vis frumos zic eu, si atat timp cat imi doresc sa il realizez imi voi face cu pasiune meseria. Este un vis sanatos. Visurile acestea ne insufletesc si ne dau putere, fac echilibrul intre ceea ce spui tu, lumea reala aparenta si ceea ce suntem noi. Poate ca tine de adaptare si de fapt de pacea cu tine insuti. Toti avem nevoie de un refugiu de visare, imaginatia este a noastra si daca ea poate deveni realitate, perfect!
Am visat mereu sa am un job care sa tina doar de mine. Nu sunt omul “lucrului in echipa”, chiar daca sunt printre cele mai sociabile persoane pe care le poti intalni. Poate totusi dar doar in fruntea ei – a echipei. Imi doresc sa nu impart gloria cu nimeni, sa fie toata a mea si de asemenea daca am gresit sa port responsabilitatea integral.
Ma insufleteste ca acum mi-am indeplinit un alt vis neimplinit de foarte mult timp. Ai mei nu “m-au dat” la sport, balet, muzica. Am cochetat putin cu dansurile si aerobicul pe la sala dar asta nu era hobby. M-am pus pe cercetat si am decis: FOTOGRAFIA. Si sper eu sa se lege. Mai e o vorba…totusi e bine sa tintesti sus, e sansa de a ajunge cat mai departe in indeplinirea visului tau. De multe ori am simtit nevoia de a-mi impartasi planurile, visurile tuturor persoanelor din jurul meu. Nu intotdeauna se unesc de la fiecare ganduri pozitive. E suparator, dar se intampla … asadar am inceput sa ma feresc de negativitate si sa ma inconjor de oameni de la care am ce sa invat, cu care sa fac “un schimb de servicii”, care sa ma ajute sa imi indeplinesc visurile, sa cred in ele, sa creada in mine si sa inteleaga cum sa ma ajute atunci cand ma poticnesc pe drum.
“Era o vorba de duh (nu mai stiu cui ii apartine)….visatorii sunt plecati printre zane, de unde deducem ca se sugereaza subtil sa incepem sa traim in …..lumea reala.
Acum vine o intrebare fireasca(nu si-o pun toti …e adevarat)…. ce este lumea reala?
Inseamna oare munca in fiecare zi ca sa producem obiecte inutile care sa-i faca pe altii mai saraci si mai putin fericiti? Inseamna politica de cabinet, politze de asigurari, planuri de pensie, inregistrari de marci, colectare de taxe, cresterea cotei de piatza in vanzari de masini, debitare directa si lins in fund in cadrul corporatiei in care lucram?
Cine ar putea spune daca nu cumva toate acestea constituie de fapt …lumea falsa, lume creata de noi ..paradoxal…. ca sa uitam de cea reala, acea lume care o purtam in capetele noastre. Pana la urma amble lumi sunt produse ale imaginatiei si limbii.De ce trebuie sa fie una privilegiata in detrimentul alteia?
Maiestria celor priceputi intervine in momentul in care reusesc sa imbine si armonizeze lumea visarii cu cea a vietii de zi cu zi. ” - citat din blogul unui blogger visator cu norma intreaga
“The soul is the mirror of an indestructible universe.” – Leibniz
La cat mai putine coliziuni cu realitatea nociva tuturor visatorilor!
:)